Pentru puterea din România a început campania electorală. O campanie pe care cuvântul „disperată” o defineşte cel mai bine.

         De altfel, disperarea gesturilor făcute  în ultimele luni de cei din coaliţia de la putere este de înţeles: sunt conştienţi că performanţa lor guvernamentală  a fost deplorabilă şi că alegătorii sunt sătui până la lehamite de incompetenţa şi aroganţa lor.

         Ce mai pot face în aceste condiţii? Pot face promisiuni, pentru că la asta se pricep cel mai bine!

         S-au gândit că cel mai bine ar suna în urechile românilor ca aceste promisiuni să fie făcute sub forma unui nou program de guvernare.  

         Vă amintiţi cuvintele lipsuri, restructurări, austeritate, sacrificiu pe care le repeta sacadat Emil Boc ? Noul program marca Ungureanu promite românilor că vor uita toate aceste cuvinte, promite că în ţara noastră va începe să curgă lapte şi miere, câinii vor umbla cu covrigi în coadă şi vom fi toţi sănătoşi şi plini de bani.

         Promisiunile acestui nou guvern seamănă leit cu cele pe care PDL-iştii le făceau în campania din 2008: salariile şi pensiile vor creşte, vor fi create mii de locuri de muncă, vom circula pe sute de km de autostradă nouă, sistemul sanitar se va însănătoşi,  vor fi atrase  miliarde de euro din fonduri europene, vor fi  ….., se vor face ….

         Nu au respectat niciuna din promisiunile făcute în 2008, iar populismul  pe care au început deja să îl promoveze se va înscrie în acelaşi tipar.

         Minciuna că ne vom scălda în banii atraşi din fondurile europene a fost repetată până la obsesie de cei din PDL. Nu ratau nici un prilej să ne promită bunăstarea pe bani europeni şi să se laude că, dacă vor ajunge la putere, vor face ce nu a făcut nici o guvernare de până acum.

         Într-adevăr, ajunşi la putere, au avut „mari performanţe”, care au culminat cu rezultatele lunii ianuarie 2012, lună în care au atras măreaţa sumă de 0 (zero) euro. Dacă mai adăugăm şi faptul că există riscul ca României să îi fie suspendate fonduri europene în valoare de 3,5 miliarde de euro, nu putem decât să îi felicităm!

         Un astfel de rezultat este exact măsura valorii puterii incompetente şi corupte de azi: 0.

         Cine îşi mai imaginează că tot ce nu au făcut în 4 ani de guvernare şi în 7 ani de Băsescu – cel – perfect vor reuşi să facă în următoarele 9 luni, atât cât va dura acest mandat ?

          În tot acest timp pe care îl mai au la dispoziţie vor face totuşi ceva; vor încerca să păcălească pe cine se mai lasă păcălit şi să fure cât mai multe voturi pentru a câştiga măcar câteva procente la alegeri.

         Astfel, vor arunca puţin praf în ochii românilor şi vor da o parte din banii pe care nepriceputul Boc i-a tăiat din salariile bugetarilor, vor găsi ceva sume şi pentru susţinerea natalităţii, dar şi pentru pensionari, vor mai face câteva investiţii în sistemul sanitar pentru a „îndulci” puţin dezastrul provocat de defuncta lege a sănătăţii susţinută cu înverşunare de Traian Băsescu….

         Din păcate, cei care au puterea deciziei nu vor uita, cu siguranţă, să îi mulţumească pe toţi cei care i-au susţinut în fruntea ţării. Prin politica paşilor mărunţi, cei de la UDMR vor mai repurta mici victorii împotriva etnicilor români din fiefurile lor, trădătorii de la UNPR vor mai primi câte un post călduţ, le va mai trece câte o iniţiativă legislativă, iar foştilor coechipieri PDL-işi din guvernul Boc le-au fost deja înmânate sforile prin care îşi dirijează marionetele deghizate în costume de miniştri ai cabinetului Ungureanu.

         România a fost condusă spre dezastrul pe care îl trăieşte azi de toate echipele Băsescu – Boc – Udrea care s-au perindat până acum la guvernare.

         Echipa instalată de curând la Palatul Victoria este dirijată de acelaşi Traian Băsescu şi chiar dacă are alt nume, năravurile au rămas aceleaşi.

         Mihai Răzvan Ungureanu este varianta ceva mai tânără şi mai şcolită a lui Emil Boc. Este la fel de obedient faţă de Băsescu şi aproape la fel de caraghios atunci când declară că va remania orice ministru care nu îşi face treaba, în condiţiile în care a fost cât se poate de clar că el nu a avut nici un cuvânt de spus în numirea lor.

         Miniştrii cei noi au fost numiţi de preşedintele Băsescu în fruntea ministerelor PDL-iste în încercarea disperată de cosmetizare a imaginii şifonate a acestui partid.  Nu a fost vorba niciun minut de promovarea integrităţii, a competenţei şi pregătirii profesionale.

         Se pare că acest gest disperat nu le va folosi la nimic, deoarece populaţia a înţeles că această nouă echipă de guvernare nu este altceva decât o prelungire mai tânără, mai nepregătită, dar la fel de arogantă şi coruptă, a vechii trupe de miniştri din liga Băsescu – Boc – Udrea!

         Eugen Nicolăescu, deputat PNL Colegiul 1 Călăraşi

              21 februarie 2012

Evenimentele care se petrec în România ultimilor ani se încăpăţânează să ne demonstreze că trăim în ţara paradoxurilor.

            România este ţara păstorită de  un preşedinte care se consideră perfect şi nu doreşte să schimbe nimic din modul lui de gândire şi acţiune, dar care şi-a folosit „perfecţiunea” pentru a  transforma vieţile multor români într-un adevărat coşmar, într-o  continuă luptă de supravieţuire.

            Trăim în ţara în care, până de curând, guvernul era condus de un prim-ministru care se  pricepea la toate, dar nu era bun la nimic, în care sistemul sanitar este la terapie intensivă dar preşedintele se străduieşte cu îndârjire să îl deconecteze de la aparatele care îl ţin, încă, în viaţă.

            Trăim în ţara în care „regii asfaltului” sunt printre cei mai bogaţi „afacerişti”, dar în care nu sunt autostrăzi şi drumuri civilizate, în care se cheltuie sume astronomice pentru deszăpezire, dar asistăm la blocarea drumurilor şi la neputinţa autorităţilor în faţa nămeţilor.

            Trăim în  ţara în care frigul şi zăpada au făcut  zeci de victime, în care mii de oameni au rămas blocaţi în case zile la rând, fără hrană, apă, căldură şi curent electric, dar în care premierul proaspăt uns se plimbă de la un minister la altul într-o perpetuă şi inutilă ceremonie de predare-primire de ştafetă portocalie.

            Acţiunile protestatarilor din Piaţa Universităţii şi din toată ţara i-au făcut pe cei de la putere să înţeleagă că românii au ajuns la capătul răbdării şi la capătul puterilor şi că nu mai vor ca această haită portocalie să le hotărască destinele în această ţară a paradoxurilor.

            Băsescu şi gaşca lui au înţeles lucrul acesta, dar nu le-a convenit aşa că au  moşmondit un plan prin care să le închidă gura „viermilor” şi „ciumpalacilor” care protestează în continuare, în ciuda gerului şi zăpezilor.

            Care a fost rezultatul zbaterilor gânditoare ale Cotroceniului?

            Doar o comedie ieftină, cu actori de mana a doua,  prin care a fost schimbată echipa de hoţi şmecheri cu echipa de hoţi tineri.

            Aplaudacii portocalii au hotărât să ridice în slăvi sclipitoarea decizie a preşedintelui de a înlocui vechea echipă guvernamentală cu una tânără, dar au evitat să spună că, în afară de tinereţe, pe noii miniştri nu îi recomandă şi experienţa.

            Poate că îi recomanda faptul că cei schimbaţi sunt protejaţii foştilor miniştri, care vor conduce din umbră fiecare minister şi, deci, lipsa de experienţă a titularilor nu va conta în ecuaţia totală a guvernării.    

            Este greu să te laşi păcălit de o asemenea manevră de prostire, marca PDL, prin care nu urmăresc decât să îşi spele imaginea coruptă şi incompetentă.

            Impresia primelor zile ne demonstrează că vor avea nevoie de mai multe manevre de acest gen pentru că vechii şi noii au multe în comun,  iar  nesimţirea şi tupeul sunt caracteristici ale găştii.

            Nu avem aşteptări prea mari de la acest amestec vechi-nou de guvern. Ungureanu.

            Am văzut cu toţii indiferenţa faţă de ce se întâmplă în ţară, indiferenţă etalată de la căldura ministerelor sau de înălţimea maşinilor de teren cu ante mergător.

            Simplul fapt că premierul şi miniştrii ceartă sinistraţii şi vorbesc pe un ton răstit, care se doreşte a fi autoritar,  nu vor rezolva problemele, iar celebra replică „iarna nu-i ca vara” nu mai este de ajuns şi nu încălzeşte pe nimeni.

          Dacă noii chiriaşi tineri de la Palatul Victoria nu reuşesc să facă mare lucru pentru depăşirea acestor evenimente nefericite cauzate de ger, viscol şi zăpadă, ar trebui să îl roage pe dl. Boc să le împrumute lopăţica şi polonicul cu ceai fierbinte şi să pornească încolonaţi spre zonele sinistrate.

     Sau poate că va fi necesar să folosească lopata pentru a-l deszăpezi pe preşedintele lor, jucătorul Traian Băsescu, care a ales să privească spectacolul iernii de la Predeal, acolo unde se relaxează după marea  şi penibila „intervenţie cu românii”                                                                                    

                  Eugen Nicolăescu, deputat PNL Colegiul 1 Călăraşi

                  14 februarie 2012

Am crezut inițial că senatorul Vasile Nedelcu nu merită să i se dea atenție din cauza faptului că este un om lipsit de morală (trădător de partid, ahtiat după funcții, înavuțit, conform presei locale prin mijloace necinstite, uzând de puterea politică pe care o reprezintă …).

            După ce m-a atacat personal, am înțeles că persoanele care nu au simțul măsurii trebuie atenționate, chiar dacă nu ai convingerea că vor înțelege, demersul este necesar pentru cetățenii onești și care nu știu toate nelegiuirile pe care un senator le poate face.

            Domnul senator nu suflă o vorbă despre faptul că a fugit de la PNL pentru a avea funcții, cei de la PNL săturându-se de ipocrizia acestuia și nemaioferindu-i-se nimic în viitor.

            Domnul senator nu le spune oamenilor cum cu votul dumnealui a tăiat salariile cetățenilor, a blocat pensile micșorându-le practice prin neaplicarea legii, a crescut TVA de la 19 la 24%, a închis spitalul din Budești, a micșorat accesul oamenilor la medicamente, a promovat bugete ale țării care asigură furtul din banii oamenilor pentru clica PDL-istă și UNPR-istă, a sprijinit toate legile care au nenorocit România, inclusiv Acordul cu FMI, contrar intereselor naționale și așa mai departe.

            Asta a făcut un senator transfug, fără moralitate, fără bun simț! Așa a servit interesele oamenilor care l-au votat în 2008! Sper să nu mai ia niciun vot niciodată!

            Domnul senator nu știe ce caută în Parlament, acolo unde principala preocupare este să facă legi pentru popor nu împotriva poporului! Domnul senator a fost de acord să nu-și exercite mandatul dat de alegători, adică să voteze în Parlament pentru apărarea intereselor legitime ale cetățenilor, și a acceptat ca guvernul Băsescu – Boc – Udrea să-și angajeze răspunderea în loc să se dezbată și să se modifice legile, care de multe ori au fost declarate neconstituționale!

            Domnul senator nu știe că nu este primar, nu este consilier județean, avem aleși de cetățeni pentru aceste funcții, dar sarcina sa este să-i apere pe oameni împotriva legilor proaste!

            Domnul senator nu spune cum s-a consultat cu călărășenii când a votat împotriva lor!

            Domnul senator este un biet politician care stă la putere pentru propriile interese nu ale oamenilor, pentru că nu ar servi un guvern corupt, incompetent, arogant, care nu este mulțumitor pentru aproape nimeni din țara noastră, doar pentru un politruc ca Vasile Nedelcu mai are importanță!

       Vă redau mai jos mostre din gândirea marelui senator absent din istoria parlamentarismului românesc din cauza neștiinței, aroganței, lenei și minciunii! O să vă rog să apreciați dvs.!

            Prezent la emisiunea Special a postului călărăşean Antena 1, senatorul UNPR, Vasile Nedelcu,    într-o evidentă campanie de imagine, şi-a declarat preocuparea pentru soarta călărăşenilor. Pentru că păreri avizate, aşa cum ne împărtăşeşte însuşi domnul senator, au doar cei de la Guvern, iar domnul Vasile Nedelcu este la guvernare, iată, aşadar,  ce se poate desprinde din intervenţia Domniei – Sale:

1. Opoziţia – denumită cu un termen preluat de la dl. Gheorghe Flutur, uslaşii, termen, în opinia noastră mai aproape de USLA, adică Unitatea Specială de Luptă Antiteroristă ( să fie terorişti la guvernare?!) – opoziţia este în campanie electorală şi i se reproşează atitudinea faţă de banul public; în timp ce dumnealui (Vasile Nedelcu) face zilnic naveta Călăraşi – Bucureşti! (Oare pe ce bani? Să prezinte decontul de la Parlament sau sursele de venituri pe care le are!)
2.  Oamenii trebuie să fie „ solitari… faţă de Guvern”,  „prin lege se pot face orice”,  „ opoziţia se joacă … ei tot iese de prin Parlament!”, „eu puteam să nu ţineam neapărat să ajung în Parlament”.(Biata limbă română ce chinuită este de agramați).
3.  „Cetăţenii trebuie să aibă puţintică răbdare: suntem pe un trend ascendent”, deşi „ e adevărat că bani sunt puţini în buzunare”.(Ce părere inteligentă, nu?)
4.  Domnul senator, preocupat de soarta călărăşenilor, învață despre necesitățile acestora stând  de vorbă cu locuitori din …. Danemarca (cărora le-a spus, desigur, cât de felicitat a fost Guvernul României pentru măsurile de austeritate luate) și a aflat că:

• 60% din salariul danezilor este dat pe chirie;
• danezii îşi cumpăra pantofi o dată la doi ani;
• aceştia circulă cu bicicleta;
• ţările nordice au mai puţine ninsori decât România, din acest motiv, deszăpezirea este mai ieftină!                                                                                                                                                                                                        (Nu spune cum se fură la contractele de deszăpezire din România pe care și dânsul o conduce, fiind la guvernare, dar răspunde pentru furtul banilor?)

     5.    Cetăţenii sunt victimele clientelismului politic al celor două partide ale opoziţiei (în fapt trei!), pe care le-ar vrea alături pentru că acestea trebuie „să-şi dea seama că au lăsat în urmă un dezastru”.(Senatorul n-a învățat că bugetul se aprobă de majoritatea PDL_UDMR_UNPR și se execută de Guvern, opoziția neavând acces la fondurile publice, dar dacă nu știe, nu poate sau minte…

            Dincolo de această intervenţie halucinantă, un lucru binecunoscut este acela că un parlamentar este ales pentru a face legi în folosul cetăţenilor, iar activitatea parlamentarilor, senatori sau deputaţi, poate fi vizualizată pe site-ul Palatului Parlamentului.

Dintre realizările senatorului Vasile Nedelcu, alături de Guvernul Boc, vă reamintesc cele 14 asumări de răspundere pe legi având consecinţe dezastruoase asupra cetăţenilor, frauda votului pe legea pensiilor şi grija pentru banul public concretizată în săli de sport şi parcuri amenajate în mediul rural, telegondole şi scene de mii de euro, adică în corupție generalizată!

Şi pentru că tot domnul senator Vasile Nedelcu ne mărturiseşte că e gata să se mute din Casa Poporului, nu pot decât să-l parafrazez încă o dată şi să invoc acelaşi personaj invocat de Domnia Sa:

SĂ NU UIŢI DARIE, SĂ NU UIŢI!!!!

Din primăvara anului 2006 în România funcționează Legea nr.95 privind reforma în sănătate, lege care reglementează toate activitățile importante din sectorul sanitar românesc, lege scrisă pe capitole și care a încercat să preia în textele sale prevederi care să fie cunoscute, să creeze predictibilitate legislativă, implicit organizatorică și funcțională, să diminueze abuzul și excederea cadrului legal prin acte normative secundare sau terțiare (hotărâri de guvern, odine de ministru și/sau președinte al Casei Naționale de Asigurări de Sănătate).
Legea a fost elaborată în urma a patru luni de dezbateri publice la nivel regional și național, între septembrie 2005 și februarie 2006, suscitând poziții din cele mai diferite, iar în permanență s-au efectuat îmbunătățiri ale textelor inițiale pe baza principalelor ținte ale politicilor publice adoptate de guvern.
Majoritatea participanților la dezbaterile publice, ceea ce s-a observat și în anii următori, au solicitat ca legea să cuprindă o reglementare cât mai detaliată, mai amănunțită ca să nu lase loc de interpretare, ca să asigure publicul și sistemul că nu vor exista derapaje, că în acest mod se poate construi un sistem instituțional solid, bazat pe lege, că se instituie relații între instituții, dar și contractuale având ca fundament prevederi legale adoptate de Parlament.
O asemenea abordare aduce stabilitate, responsabilitate, angajare politică, transparență decizională!
Noul proiect de lege a sănătății preia legea existentă, copiază unele reglementări, taie câteva capitole în mod inexplicabil (cum ar fi cele referitoare la profesiile medicale), dar fără a detalia, fără a reglementa, deseori invocând principii, posibile căi de urmat, afirmații nefinalizate producând confuzii și inducând soluții arbitrare…
Întrebarea firească pe buzele tuturor este: de ce nu s-a optat pentru modificarea unor prevederi din legea actuală, la nivel de precizie chirugicală care să răspundă marii reforme și se abrogă legea funcțională, înlocuindu-se cu o ciunteală, cu o improvizație, cu o însăilare de norme, cu trimiteri către posibile reglementări prin acte normative de rang inferior?
După citirea propunerii legislative am înțeles că orice reglementare precisă, exhaustivă nu este dorită pentru că nu lasă loc unor acțiuni de privatizare netransparentă, unor abilitări ale unor asigurători gata agreați, continuării și mai agresive a politizării instituțiilor publice din sănătate, a implicării clientelei politice prezidențiale în mecanismele manageriale ale sistemului sanitar.
Sigur că inițiatorii prin gura politică a însuși președintelui vor flexibilitatea sistemului, vor deschiderea sistemului medical de urgență pentru unele companii prietene, vor să abiliteze anumiți asigurători chiar în anul electoral, vor să micșoreze cheltuielile publice cu sănătatea și eventual banii să fie utilizați în cumpărarea de voturi!
Așa se explică graba, răutatea, nervozitatea, neprofesionalismul!
Pescuitul în ape tulburi este politica introdusă cu acest proiect de lege în instituțiile sanitare!
Acum s-a retras proiectul din dezbaterea publică, dar nu a dispărut pericolul ca puterea să-i facă pe plac președintelui, respectiv să inițieze un pretins alt proiect de lege, ceea ce PDL a și anunțat, prin care să se atingă aceleași obiective mercantile.
Pericolul poate fi chiar mai mare pentru că puterea probabil va începe o dezbatere ascunsă, o minimă transparență la niște dezbateri parlamentare în regim de maximă urgență, dacă nu se va adopta chiar angajarea răspunderii guvernului.
Cred că PDL și Traian Băsescu nu au cultura democratică, de respect a cetățenilor, a faptului că ei sunt în slujba poporului și că nu poți să siluiești cetățenii români în numele reformelor.
PDL și Traian Băsescu ne-a făcut pe toți nevrotici pentru că nu mai acceptăm dictatura prostiei!
Poporul mandatează aleșii să le reprezinte interesele nu să la înăbușe așteptările, aspirațiile, crezurile!
Toți trebuie să spunem NU imposturii, jafului, genocidului!
Pericolul există încă: PDL și Traian Băsescu!

Eugen Nicolăescu, deputat PNL

16 ianuarie 2012

Urmare discuţiilor tensionate din societate vă  prezint unele puncte de vedere care pot clarifica unele aspecte controversate referitor la o noua lege a sănătăţii.

Orice demers intelectual, legislativ, politic presupune o serie de întrebări la care dacă găsești răspunsuri poți să începi să te gândești serios și să așterni pe hârtie ideile principale, conceptele, metodele și instrumentele de urmat și să evaluezi impactul propunerilor, să adopți cele mai potrivite căi de urmat.
De aceea, când a apărut în piața publică zvonul că vom avea o nouă lege a sănătății mi-am pus repede problema ce poate face o nouă lege în comparație cu reglementările existente, mai ales în ceea ce privește efectul asupra cetățeanului obișnuit, cel care face parte din majoritatea tăcută a populației României.
În primul rând am încercat să identific cadrul în care ne aflăm:
– sistemul sanitar românesc este cel mai prost finanțat din Uniunea Europeană (circa 3,4% din PIB față de o medie europeană de 8%, fiind pe ultimul loc dintre țările membre), necolectându-se nici contribuțiile legale de la companiile de stat ori din cauza slabei activități a ANAF, care are slabe performanțe în combaterea evaziunii fiscale, mai degrabă contraperformanțe.
– Subfinanțarea cronică înseamnă:
– medici și personal medical prost plătiți și care pleacă în masă peste hotare, circa 25% în cinci ani, iar cel care rămâne este umilit și se mulțumește cu celebra mită românească, o sursă de venituri la negru pentru cei mai mulți angajați ai sistemului sanitar pentru că este singura soluție de viață decentă;
– lipsă de medicamente, materiale sanitare, hrană în spitale, dar și neacordarea corectă a drepturilor oamenilor din programele naționale de sănătate, de trei ani viciate din nou;
– datorii imense către furnizorii de servicii medicale care au crescut de la circa 50 milioane Euro la 31 dec.2008 (când au fost calculate la depășiri ale termenelor de plată de circa 30 de zile) la aproape 500 milioane Euro la 31 dec.2010 (când termenele de decontare s-au mărit între 180 și 240 de zile);
– puțini contribuabili efectivi la valoarea legală a contribuțiilor (circa 5 milioane) și mulți beneficiari (circa 22 milioane), ceea ce conduce la un sistem total dezechilibrat, atât timp cât statul nu-și asumă plata celor asigurați prin efectul legii, dar neplătitori;

- infrastructură depășită, în special spitalicească, consumatoare de mari resurse (un spital monobloc are costuri de funcționare cu circa 40% mai mici decât un spital pavilionar, iar majoritatea spitalelor din România sunt pavilionare),

- listă de medicamente compensate neactualizată și pacienți care nu pot avea acces la medicamente inovative pentru că ar trebui să plătească integral și nu au această posibilitate, dar și mai grav, nerealizarea compensării decât la prețurile cele mai mici, respectiv la calități discutabile cu eficiență redusă și întârziere în tratatrea bolilor;

- calitate slabă a multor servicii medicale, acces greoi la servicii și medicamente, stare de nemulțumire generală față de sistemul sanitar.

În baza legii existente se pot identifica:

- funcționarea bună și foarte bună a sistemului medical integrat de urgență (secțiile UPU din spitalele de urgență prin dotări superioare, prin proceduri medicale precise, SMURD, ambulanță unde s-a intrat în respectarea termenelor legale);

- perfecționarea într-o etapă a programelor naționale de sănătate (cuprinderea unor bolnavi excluși din lipsă de fonduri cu circa 25-40%), acordarea medicamentelor conform prescripțiilor medicale și desființarea cozilor de la farmacii), accesul la medicamentele din programe prin farmaciile cu circuit deschis și nu numai prin cele din spitale;

- creșterea dotărilor importante pentru diagnosticare: CTE, RMN, aparatură de imagistică, dar și pentru desfășurarea actului medical: aparatură laparoscopică, aparatură de sterilizare, 1500 de ambulanțe etc.;

- introducerea taxei pe viciu, utilizarea ei pentru sistemul sanitar, ulterior fiind deturnat sensul prin netransferarea integrală a sumelor colectate de Ministerul Finanțelor;

- înlocuirea unor manageri numiți prin concurs profesional, cu norme incipiente, dar așezând piatra de temelie a unui nou sistem de management, cu manageri politruci, ceea ce implică management defectuos, inclusiv risipă, și amplifică nemulțumirea cetățenilor;

- repartizarea sumelor de CNAS către casele județene pe criterii netransparente, după interese locale sau de grupuri de interese.

Cunoscând realitatea în profunzime, în urma multor întâlniri cu profesioniști din domeniul medical și cetățeni, era nevoie să se modifice acele articole din legea existentă care nu produceau efectele așteptate, deși unele nu s-au putut manifesta din cauza unor modificări successive în perioada 2009 – 2011 pentru a servi unor interese: dezavuarea principiului de management al spitalelor și înlocuirea cu numiri politice, diminuarea sumelor alocate sănătății, micșorarea salariilor personalului medical, diminuarea accesului la medicamente, la servicii medicale curente sau mai sofisticate și altele.
O abordare vizând modificările necesare ar fi ușurat procesul de continuare a reformelor așa cum Guvernul se angajase prin Acordul cu FMI din 2009.
S-a invocat necesitatea elaborării și adoptării unei noi legi a sănătății, fără să existe nicio garanție, niciun studiu care să ne convingă că acestea sunt soluțiile, dar criticile rapide, opoziția multor profesioniști din sistem ori din societatea civilă ne-au dovedit contrariul, că proiectul ar putea face mai mult rău și că va transfera finanțarea sănătății pe umerii cetățenilor, care sunt condamnați să rămână bolnavi și să moară.
În consecință, la presiunea grupurilor de interese, Guvernul, din dispoziția palatului Cotroceni, s-a angajat să elaboreze o lege nouă a sănătății, proiectul pus în dezbatere publică, apoi retras, urmărea, în principal:

A – privatizarea parțială a medicinei de urgență, a spitalelor publice într-un mod total netransparent, cu toate că chiar FMI a recunoscut că avem cel mai performant sistem de medicină de urgență din regiune.
Intrarea unor operatori privați în serviciul de ambulanță , așa cum este prevăzut în proiect, are ca efect diminuarea calității și volumului serviciilor medicale pentru că la același tarif cu cel de stat trebuie să fie cuprinse profitul și cheltuielile cu amortizarea care la stat nu se calculează etc.
În această situație cu cât va crește ponderea ambulanței private cu atât aceasta va putea impune tarife mai mari și costurile totale vor crește, nu vor scădea.
De asemenea, multe spitale vor putea fi închise pe motive imobiliare, de restructurare în alte tipuri de afaceri, foarte rar în unități spitalicești modernizate pentru că banii sunt încă puțini, cu o populație săracă etc.
În legea actuală se găsește singura reglementare a SMURD din punctul de vedere al legiferării, iar nepreluarea acesteia în proiect semnifică, în fapt, renunțarea la reglementarea legală a acestui serviciu și lăsarea la latitudinea executivului politic să facă ce dorește: să-l modifice, să-l desființeze, să-l privatizeze total sau parțial, orice!!!
S-au spus multe vorbe, dar pentru încredere este nevoie de text de lege, altfel suntem tot mai convinși că se vrea terminarea SMURD-ului în ciuda faptului că suntem acuzați de minciună, de manipulare, dar fiecare are posibilitatea să citească!
La aceste tipuri de întrebări, nedumeriri, suspiciuni este necesar să se răspundă, să se ofere alternative credibile de inițiatori și susținători.

B – introducerea unui pachet de bază de servicii medicale fără să fie cunoscut ca volum, structură, spectru de acțiune.Despre pachet se vorbește de mult, dar nu s-a intrat niciodată în definirea lui pozitivă, pachetul fiind un set de servicii care se asigură prin contractul cadru, făcut public de CNAS, fără să fie definite foarte clar.
Acest fapt se putea admite cât timp statul avea responsabilitatea decontării lui, uneori mai greu, alteori cu întârzieri, însă toți prestatorii de servicii așteptau rectificări bugetare pentru acoperirea cheltuielilor efectuate cu pacienții, iar aceștia beneficiau de o mare parte din servicii la nivelul finanțării alocate.
În cazul în care decontarea se va face prin asiguratori privați aceștia nu au decât o singură cale: să deconteze numai pentru ceea ce au bani, altfel se poate ajunge în incapacitate de plată, insolvență, faliment.
De aceea, orice discuție trebuie să înceapă de la acest pachet, de la structură, volum, preț pentru a se ști care sunt resursele avute la dispoziție, pentru ca orice asigurat să știe ce poate face pentru sănătatea lui, pentru ce tipuri de asigurări poate opta în cadrul bugetului propriu, un buget de sărăcie.
Pachetul este temelia oricărei întreprinderi legislative, sociale, medicale!
Orice cetățean va dori ca pachetul minimal să fie cât mai consistent din lipsa banilor pentru asigurări private!
În caz contrar oamenii nu vor putea avea acces la asigurări suplimentare și deci nu vor veni sumele așteptate.

C – transferarea fondurilor publice către asigurători privați selectați pe criterii ciudate, inclusiv cu posibilitatea neasigurării serviciilor pentru cei care nu sunt asigurați sau pentru care nu s-au achitat asigurările.
Cum se aleg asigurătorii privați (știm deja că după criterii care favorizează numai unele firme încășcând grav regulile concurenței) și cum se face efectiv repartizarea fondurilor către ei de către CNAS, după ce criterii și în ce condiții, cu ce control financiar, având în vedere că se gestionează fonduri publice?
Care vor fi interesele asigurătorilor privați? Așa cum sunt cele de azi din alte domenii de activitate, adică să plătească foarte greu sau deloc?
Care vor fi prejudiciile asiguraților?
Pentru persoanele neasigurate prin contrbuții efective ci prin efectul legii ce servicii se vor asigura, în ce măsură, prin redistribuirea sumelor de la cei care plătesc, deci cu reducerea nivelului acordat acestora în cadrul unui plafon total recalculat la nivel de asigurător potrivit structurii finale a portofoliului de asigurați?
Posibilele economii la rambursări unde se vor duce, vor reîntregi fondurile sau se vor include în profiturile companiilor de asigurări?
Alte întrebări fără răspuns, dar de importanță vitală pentru organizatorul sistemului și pentru asigurați!

D – impozitarea tuturor categoriilor de cetățeni, mai ales a pensionarilor, prin abrogarea legislației sanitare existente, micșorând veniturile nete și așa foarte mici.
Lista persoanelor exonerate de la plata contribuției scade ca număr și din punct de vedere al categoriilor sociale, dar se abrogă plata asigurărilor de către bugetul de stat pentru pensionarii cu pensii mai mici de 740 lei, și se înțelege că pensionarii vor plăti contribuții de asigurării sociale de sănătate la nivelul pensiei, probabil cu 5,5 procente la sută calculate asupra volumului pensiei, dar dacă nu se scrie în lege se poate interpreta chiar mai grav pentru pensionari!!!
Cum vor fi asiguratți prin efectul legii la asigurători privați toți aceia pe care proiectul de lege îi enumeră? Cine plătește pentru ei sau se micșorează pachetul, putând exista pachete minime diferite între asigurători, deși pachetul minim trebuie să fie pentru toți cetățenii cu aceeași ofertă?
Nu se oferă nicio explicație, nu se dă nici o orientare!
Probabil că mulți asigurători vor încerca să aibă pe liste asigurați cât mai bolnavi, cât mai bătrâni pentru care potrivit regulilor capitației se pot obține sume mai mari, dar asigurătorii  vor bloca cât vor putea accesul pacienților la servicii și, în consecință, la decontarea unui număr cât mai mic de servicii medicale.
Cine va controla modul de utilizare a fondurilor publice primite de la CNAS de un agent economic privat și care poate invoca că el a asigurat prin polițe un număr de cetățeni la nivelul plafoanelor din pachetul de servicii și mai departe are relații numai cu ANAF pentru obligațiile fiscale născute din activitatea comercială nicidecum pentru utilizarea banilor potrivit conceptului de asistență medicală, performanță, aspect care intră în competența Curții de Conturi sau Ministerului Finanțelor Publice, prin auditul public intern?
Este clar că multe ițe sunt foarte încurcate!!!

E – micșorarea costurilor statului pentru sănătatea oamenilor și transferarea în mare parte pe buzunarele cetățenilor, cele mai multe servicii se vor acorda pe asigurări private
În prezent știm că serviciile de sănătate sunt cele din contractul cadru aprobat prin Hoărâre de Guvern, cel puțin ca nivel de posibilitate legală, chiar dacă în practică sunt disfuncțiuni, dar ce se va întâmpla când pachetul se va micșora?
Atunci cetățenii vor avea ca ofertă doar câteva servicii medicale, câteva medicamente generice, ieftine, dar slabe din punct de vedere terapeutic, și vor fi obligați să-și facă și asigurări private complementare, deci vor finanța direct sistemul de sănătate, după ce statul își va diminua participarea!
Cât timp pachetul de servicii medicale de bază nu a fost prezentat, nici măcar ca schelet, ca intenție, putem să credem că majoritatea serviciilor se vor translata către buzunarele oamenilor, guvernul pasând responsabilitatea cetățenilor!!!
În această situație se va micșora numărul de solicitanți către sistemul public din asigurări sociale, se vor face economii la sectorul public, va crește finanțarea totală a sistemului sanitar, dar prin contribuțiile personale ale oamenilor, și guvernul va putea să spună că fiecare primește cât plătește, un aspect anticonstituțional, imoral, în neconcordanță cu realitățile din țară.
Probabil că acest aspect este cel mai grav și ar trebui să sperie pe toată lumea de bună credință!

F – condiționarea unor tipuri de asigurări private de cele sociale
Numai persoanele care vor contribui la asigurările sociale vor putea să aibă și asigurări private la același asigurător, ceea ce înseamnă că proiectul de lege este scris pentru a spori profiturile acestui tip de companii private de asigurări.
De asemenea toate tipurile de asigurări private și complementare și suplimentare se vor realiza la același asigurător, reglementare care întărește monopolul și calcă în picioare concurența reală de pe piață.
În condițiile de sărăcie din România câți cetățeni pot să-și efectueze toate cele trei tipuri de asigurări?
Se introduce un primitivism politico-social de neregăsit nici măcar în țări foarte indiferente la problemele sociale.

Am prezentat numai câteva din propunerile din proiectul de lege care ne paște să fie reluat în aceeași formulă, poate îndulcit pe aspectele relevate anterior ca fiind criticabile, dar în esență aspectele grave se vor menține și se vor insinua și mai perfid.
Am credința că un asemenea proiect de lege trebuie făcut de o putere legitimă, nu una necredibilă, aflata la sfârșitul unui mandate dezastruos.

Eugen Nicolăescu, deputat
Președintele Comisiei de Sănătate a PNL

ianuarie 2012